Amédée ou How to get of it este o comedie în trei acte de Eugène Ionesco , în premieră la Paris, la Théâtre de Babylone ,10 aprilie 1954.
Esența poveștii este preluată într-o nuvelă, Oriflamme , publicată în 1962 în colecția La Photo du colonel . Această versiune lasă deoparte ambiguitățile piesei.
Un cuplu, Amédée și Madeleine, au trăit timp de 15 ani obsedați de secret în camera de alături. Amédée nu mai poate scrie și Madeleine a fost nevoită să lucreze. O pereche de picioare imense ies din ușa alăturată și dezvăluie că un cadavru foarte ciudat era ascuns în spatele ei. Acesta din urmă ar fi prins boala incurabilă a morților: „progresia geometrică” și crește inexorabil. Cuplul este ocupat în jurul picioarelor care se prelungesc în spurts de-a lungul scenei. Îndemnată de Madeleine, Amédée decide să scape de ea. În al treilea act, Amédée, purtând un cadavru dezumflat, întâlnește un soldat american, apoi apare poliția. Amédée scapă ridicându-se în aer cu cadavrul său magic, nu fără să fi aruncat câteva replici de sus.
Pentru creație, a fost scris un final oarecum diferit: evadarea lui Amédée nu este prezentată, ci doar comentată de personajele care o observă.
Este foarte tentant să vedem în această piesă o înscenare amuzantă a unor gânduri despre remușcări. Amédée, la început abătut și demisionat, decide să își asume responsabilitățile și ajunge să scape de problemele sale ridicându-se deasupra tuturor. Rolul feminin al Madeleinei rămâne mai ambiguu; la început prin recriminări și acuzații, ea o împinge pe Amédée să acționeze, în timp ce la sfârșit încearcă să-l oprească. Cu toate acestea, ipoteza că victima lui Amédée ar fi amantul ei este ridiculizată. Insistența asupra datării evenimentului cu cincisprezece ani mai devreme (adică în jurul anului 1939) și prezența soldaților americani sugerează o interpretare istorică mai concretă.
Trebuie să ne ferim de o explicație simplistă, deoarece subtitlul piesei indică „comedie”. Astfel, s-ar putea suspecta că este o reflecție ironică asupra reprezentării naive a faptelor care se referă atât la psihologie, cât și la morală.
[Interpretare personală?]